My Blog

Amplasata între biserica rusa si Biblioteca Nationala, pe strada Ion Ghica, ambasada Cehiei, fosta Banca Franco-Romîna este un important exemplu de arhitectura neoromîneasca cu elemente eclectice. A fost proiectata de Cristofi Cerchez si construita în 1909. Datorita primei întrebuintari ca banca s-a dorit probabil construirea unui edificiu impunator însa nu sobru, dar care sa exprime un anume tip de ambundenta în mintea trecatorilor.

Privind fatada principala, cea cu intrarea dinspre strada sesizam o simetrie inexistenta daca luam cladirea în ansamblu, lucru explicabil prin faptul ca un mare grad de atentie este acordat acestei laturi. Exista o dezvoltare pe verticala, remarcîndu-se prezenta a doua rezalite simetric construite si decorate ce flancheaza intrarea deasupra careia se alfa o loggia.


Cladirea propriu-zisa are o forma de „U” si marcheaza un colt, însa latura perpendiculara (nord-est) nu da spre o strada sau o zona circulabila de aceea decoratiile de pe acea parte sunt în mare inexistente exceptînd poate imitatia de bosaj ce predomina pe cele doua fatade vizibile.


Vorbind despre zona de colt avem de remarcatintensitatea cu care este consemnat acest spatiu, creîndu-se un ax ce pleaca de la nivelul solului si urca pîna ajunge la micul turn sextagonal acoperit cu o cupola. Aceasta alegere a arhitectului are poate si menirea sa accentueze sfîrsitul liniei de cladiri alipite de pe acea parte a strazii, punînd în discutie numai o simpla accentuare a coltului nu ar fi destul avînd în vedere ca nu este prezenta o intersectie a patru strazi. În acelasi timp se creeaza si un fel de joc cu cladirea vecina al carei colt este de asemenea pus in evidenta prin intermediul unui mic turn si a unei cupole. Prezenta acestui foisor si a loggiei este o caracteristica a cladirilor proiectate de Cristofi Cerchez.


Revenind la fatada principala, reiese printr-o simpla observatie ca în cazul decorarii ancadramentelor pe cele doua rezalite parterul este complet lipsit de orice forma de stilizare avînd în schimb ferestre mari. Primul etaj vine însa cu o explozie de decoratiuni avînd deasupra ancadramentului ferestrei inclusiv o linie de denticuli. Pîna la etajul trei elementele estetice exterioare sunt într-o simtita descrestere. Tipic pentru lucrarile lui Cerchez fatada prezinta si o loggia (fig. 1) ce iese în evidenta datorita celor trei arcade si patru colonete, de asemenea se creeaza si un efect de punte între cele doua rezalite legînd parca într-o maniera mai omogena ansamblul.

Trecînd la celalalt element important, foisorul, e de remarcat existenta a doua balcoane pe nivelele 1 si 2 ce reusesc sa dea o senzatie de continuitate cu volumul mai mare al rezalitelor, aceasta caracteristica este observabila si în extremitatea opusa lucru ce face ca de la distanta cladirea propriu-zisa sa para prinsa de un volum strain ei însa perfect integrat (fig. 2).

Între etajele 3 si 4 se afla un element de decor care din neatentie poate sa fie luat drept balcon, ce se continua si pe fatada dinspre nord-est. E posibil ca aceasta iluzie sa fi fost dorinta arhitectului probabil compensînd în acest fel golul de decoratii ce ar fi aparut în zonele respective. Privind exact spre nord în locul în care cupola începe sa se formeze observam o fereastra a carei ancadrament este format din cîte o coloneta angajata de o parte si de alta deasupra carora se afla un mic fronton triungiular.

Intrarea este pusa în evidenta prin folosirea marmurei si a fierului forjat.

Cladirea este formata dintr-un demisol, parter, patru etaje si o mansarda. Se alfa într-o stare de conservare buna, cu exceptia unor zone unde bosajul lipseste nu se vad urme de deteriorari ale pieselor de decoratie importante.

Cu siguranta faptul ca Cerchez si-a facut studiile in Milano e un factor de influenta, însa la fel ca Ion Mincu, Petre Antonescu si altii, a ales sa ia o abordare nationala în arhitectura, calcînd pe drumul deschis de Ion Mincu prin stilul neoromînesc.